Probabil cu toti va amintiti de ziua celebra din 2007 cand fostul ministru de finante, Vosganian, a decis sa stearga pur si simplu orice datorie a SNLO si sa incerce sa demonstreze la televizor ca prin aceasta decizie va readuce SNLO printre principali furnizori de energie din Romania.
Managerii societatii, si inainte de stergerea datoriilor cat si dupa au continuat sa cheltuiasca numeroase sume de banii pentru propriul confort si imbogatire ( achizitionari de masini si de alte bunuri fara macar sa aibe loc o singura licitatie ).

Nu este de mirare ca si PSD cat si PD-L se bat de fiecare data pentru conducerea SNLO-ului , fiindca stiu foarte bine ca este o sursa buna de venit , atat pentru ei cat si pentru viitoarele campanii electorale, toate acestea in detrimentiul muncitorilor si a intregii dezvoltari regionale .

Si cum istoria se repeta, in acest moment ne regasim intr-o situatie si mai dezastruoasa ca inainte. Se anunta o disponibilizare de 16000 de muncitori in urmatoarea saptamana .
In timp ce bietii muncitori se asteapta la ce este mai rau, psd-isti si pdl-isti in loc sa incerce sa rezolve situatia , fac acelasi lucru la care se pricep cel mai bine, si anume , sa arunce vina de la unii la altii , intre timp , Uniunea Sindicatelor Miniere din Oltenia considera ca singura salvare trebuie sa vina tot de la Ministerul Economiei (ca doar daca s-a intamplat odata , de ce nu s-ar mai putea si a doua oara?)

“Cine-i harnic şi munceşte, ori e prost, ori nu gândeşte.“

Gorjul a ajuns sa aibe nenumarate posturi tv si trusturi de presa.
Au inceput sa apara ca si ciupercile dupa ploaie si intocmai, cu cat mai repede apar cu atat mai slabe si sunt.
Neprofesionismul se cunoaste, imagini tv de slaba calitate, stiri total neinteresante si concepute prost , subiective si plictisitoare. In cazul ziarelor cat si a posturilor Tv se regasesc acelasi stiri, copiate de la unii la altii, fiecare incercand in felul lui sa demostreze ca este mai presus de celalalt dar avand in esenta acelasi continut.

Dezbaterile politice care au loc la televizor sunt folosite de marii corupti din Gorj pentru a-si promova “bunele intentii” care le au pentru noi, cetatenii . Incercarea continua de manipulare si un moderator slab sau influentat transforma totul intr-un “circ politic si paine pe datorie” .
Nu avem de ce sa ne facem griji in legatura cu criza economica si cu locurile de munca, oricum Gorjul este printre ultimele judete ca investitii si creare de locuri de munca ; deci daca nu au fost nici pana acum , mai rau poate fi ?
Mai bine mancam o shaorma, bem o bere, mergem la un spectacol sau ascultam o manea si continuam in aceeasi stare de euforie.

In 10 ani de zile si probabil vor mai trebui cel putin inca 10 ani, ca gorjenii sa isi puna intrebarea daca ne indreptam spre calea cea buna .
Continuam sa ne bucuram la orice spectacol oferit de “alesii” nostri, continuam sa slugarnicim pe unii si pe altii cu gandul ca ne va fi mai bine si la fiecare 4 ani de zile incercam sa ne amagim zicandu-ne ca poate de data asta va veni schimbarea .

Continuam sa ne jucam acelasi rol de marionete, creat de catre societate si papusari, in care bine indoctrinati, am ajuns sa credem ca singura noastra menire este sa fim obidienti si sa intoarcem si celalalt obraz .

Ce altceva suntem, decat niste marionete trase de sfori?
O, Soarta atotputernica, rogu-te, trage cu indulgenta sforile!
Fii induratoare cand ne faci sa dansam pe mica si mizerabila noastra scena!
Wilkie Collins

Suntem simple marionete sau ceva mai mult ?

Suntem marionetele destinului. Spun ca “suntem marionete”, pentru ca nici macar nu incercam sa ne impotrivim lui, spunem doar ca “nu ne putem impotrivi destinului” ; nu facem nimic pentru a iesi din tipare.
Suntem prea lejeri si prea plini de noi.
Suntem mult prea preocupati de vietile altora, si o neglijam pe a noastra.
Suntem prea ocupati sa radem de defectele altora si nu ne uitam mai intai la propria noastra persoana.
Suntem prea plini de noi pentru a spune “multumesc” si spunem doar “mersi”.

Suntem prea prinsi in “tipare” pentru a rade necontrolat ; ne-am obisnuit sa afisam pe chipurile noastre doar un zambet comercial si gol.
Ne laudam ca am citit “bunele maniere”, insa eu cred ca acea carte este scrisa pentru cei ce nu simt.
Suntem prea ocupati sa acordam atentie unor persoane care nu merita atentia noastra, si ii neglijam pe cei ce o merita.
Suntem prea ocupati cu nimicuri si uitam sa le spunem celor dragi cat tinem la ei.

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…
Octavian Paler – Viața pe un peron

Caracteristicele genetice ale ADN-ului din mitocondriile lui Otzi, “omului gheţurilor” nu se regăseşte deloc la populaţiile din Europa, desi acesta a trait pe teritoriul Italiei acum circa 5000 de ani.

După analiza monstrelor de ţesut prelevate de la un om care a locuit şi murit în urmă cu aproximativ 5000 de ani În Italia (Otzi, sau “omul gheţurilor“), cercetătorii de la Universitatea din Camerino, Italia, în frunte cu Franco Rollo au identificat cea mai veche secventă completă de ADN mitocondrial, în speranţa de a identifica care populaţii europene au trăsăturile genetice ale acestuia. Spre surprinderea lor, caracteristicele genetice ale ADN-ului din mitocondriile sale nu se regăseşte deloc la populaţiile din Europa. Aceasta descoperire invită la reanalizarea teoriilor cu privire la migraţiile populaţiilor. Descoperirea a fost publicată în numărul din 30 octombrie al revistei Current Biology.

Mumia ingheţată a fost descoperită în 1991, iar cercetatorii i-au dat numele de Tyrolean Iceman sau Otzi. Însă abia recent, oamenii de ştiinţă au reuşit să decodeze ADN-ul conţinut în mitocondriile mumiei.

Mitocondriile sunt nişte componente ale celulei care conţin ADN şi care au rol în producerea de energie necesară organismului nostru.
De fapt ADN-ul se găseşte doar în nucleul unei celule şi în mitocondrii.
Cel din mitocondrii se numeşte ADN mitocondrial şi este diferit faţă de ADN-ul din nucleu.

Dupa cum ştim, atunci câna un spermatozoid se uneşte cu un ovul, se formeaza un zigot sau prima celulă care ulterior, prin diviziuni succesive, se va transforma în embrion, făt şi apoi …

Sursa: http://www.stiinta.info/

Constantin Brancusi – brancusi.1dez.com
19 februarie 1876 – 16 martie 1957

Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual.

In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti.
Brancusi e, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator.

Figura centrala in miscarea artistica moderna, Constantin Brancusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi.

Studiile referitoare la opera lui impartasesc, fara exceptie, o concluzie formulata în termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea.

Orasul Targu Jiu gazduieste cele mai mari realizari ale sale :
Coloana Infinitului, Poarta sarutului , Masa tacerii .

O singură genă poate produce mai multe proteine apropiate ca formă. Comonalitatea acestui fenomen îi ia însă prin surprindere chiar şi pe cercetători.

Biologia moleculară ne-a scos la iveală imensa complexitate a fenomenelor ce au loc în interiorul celulelor. Impactul a fost, în prima instanţă, creşterea în popularitate a teoriei designului inteligent. Aceasta spune că corpul uman este atât de complex incât el nu poate fi un rezultat al întâmplării, ci unul care a fost “construit” de către Divinitate.
Dacă insă această complexitate creşte şi mai mult, nu ne putem oare întreba dacă nu se putea şi mai uşor?

Un exemplu al complexităţii mecanismelor din interiorul celulei este procesul de traducere (translaţie) al informaţiei genetice in proteine.
În mod normal, o genă produce o singură proteină. Cu toate acestea, este deja cunoscut că o singură genă poate creea mai multe forme apropiate ale unei proteine. Aceasta este posibil, deoarece informaţia unei gene nu este scrisă în mod continuu în ADN, de la un capăt la ei la celălalt.
În schimb, informaţia este scrisă în anumite părţi ale genei (numite exoni) intercalate apoi cu părţi ce nu conţin informaţie.

Practic, este ca şi cum am scrie pe o banda de casetă muzica pe bucăţele, intercalate cu părţi de zgomot aleatoriu. Un casetofon care ar citi o astfel de bandă ar trebui să ştie unde se afla părţile fără muzică şi să evite să le citească, în aşa fel încât noi să auzim numai ritmul minunat al muzicii. În acelaşi mod, mecanismul molecular are rolul de a pune împreună, în prima instanţă, numai părţile relevante ale genei, deci numai exonii. Apoi aceste părţi relevante sunt folosite de către ribozomi, fabrica de proteine a celulei. Citeste intregul subiect »

Recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale(”neuroscience”) şi suflet Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?

După părerea autorilor editorialului, M.Farah şi N.Murphy, sufletul pe care îl au în vedere oamenii de ştiinţă este cel mai bine descris de Gilbert Ryle în cartea sa “Concept of mind” apărută în 1949. Aici, Ryle vorbeşte de suflet ca de o “fantomă” ascunsă în maşinăria creierului (”the ghost în the machine”). Întrebarea este, exista o astfel de “fantomă” ascunsă în creier? Este ea de natura imaterială? Cu alte cuvinte, avem noi suflet de o altă natură decât cea a materiei, care utilizează doar creierul care pe o maşină?

Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui. Citeste intregul subiect »

Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice.
Cu ajutorul nanotuburilor de carbon ea poate deveni insă realitate.

Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice şi chiar este, ea fiind popularizată de către celebrul scriitor Arthur C Clarke. În viziunea acestuia, un cablu ar atârna pur şi simplu din cer şi pe el ar circula un lift, transportând turişti spaţiali sau astronauţi către hoteluri aflate pe o orbită geostaţionară. Pe aceste orbite, folosite de sateliţii moderni, obiectele rămân la aceeaşi înălţime faţă de Pământ, orbitând efectiv în jurul Pământului precum Lună.

Desigur, nu există pe cer nici un punct de care acest cablu spaţial ar putea fi atârnat, aşa că Arthur C Clarke a propus ca acest cablu să fie extins dincolo de orbita spaţială, unde greutatea liftului şi a cablului ar putea fi contrabalansată de o altă greutate. Fizicienii au şi calculat detaliile tehnice şi au ajuns la concluzia că acest cablu cosmic, pe care se deplasează liftul spaţial, ar trebui să se extindă peste 30000 de kilometri de la orbita geostaţionară către Pământ şi peste 60000 de kilometri de partea cealaltă, către spaţiu. Astfel, ne-am putea imagina situaţia ca un cablu uriaş aflat pe orbita geostaţionară, cu un capăt ce atinge suprafaţa pământului iar altul mătură spaţiul cosmic. Pe acest cablu s-ar deplasa liftul cosmic.

Tehnic însă, datorită lungimii sale uriaşe, un astfel de cablu are o problemă majoră: ar putea ceda sub propria greutate! Nu e greu de văzut, dacă cântărim un simplu lanţ metalic foarte puternic; acesta are cu uşurinţă câteva kilograme pe metru, ceea ce ar duce la o greutate totală de aproape un milion de tone! Nu ajută nici să punem mai multe lanţuri unul lângă altul, căci atunci greutatea totală creşte cu acelaşi factor… Citeste intregul subiect »

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor.

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor. Împrăştiate pe câmpuri, în case sau în magazine, ca nişte adevărate picături de rouă, noua reţea de senzori este suficient de ieftină şi efectivă pentru a construi un model al reţelelor viitorului de protecţie a clădirilor rezidenţiale sau a graniţelor statelor.

Un lucru este sigur: tehnologia senzorilor portabili suferă astăzi o revoluţie tăcută dar accelerată. Dacă numai acum câţiva ani apăreau primele sisteme GPS, astăzi acestea pot fi deja cumpărate separat în senzori de mai puţin de un centimetru în dimensiune. Un alt exemplu sunt senzorii de identificare RFID, care au apărut tot acum câţiva ani şi care au ajuns aşa de comuni şi au evoluat aşa de repede, încât societatea îi vede deja că pe o posibilă ameninţare. Ar mai putea fi amintite centurile de monitorizare a bătăilor inimii (populare printre iubitorii de sport), accelerometrele în miniatură (pe baza cărora se poate monitoriza mişcarea) sau senzorii de detecţie a presiunii din cauciucuri, care vor fi obligatorii în Uniunea Europeană în câţiva ani.

Toţi aceşti senzori beneficiază de câteva progrese tehnologice ale ultimilor ani, cum ar fi tehnologia de comunicaţie fără fir, tehnologia de consum redus de putere şi cea de producere în masă, care conduce la un preţ redus. Citeste intregul subiect »

Un interviu cu Dr. Allison despre interfeţe creier – computer,
neuro-ştiiţă şi topicurie fiebinti din domeniu: Poate fi creierul uman citit sau reprodus de un computer?

Dr. Brendan Allison, a obţinut un titlul de doctor la University of California, San Diego şi este unul dintre cei mai proeminenţi tineri cercetători în domeniul sistemelor BCI. Dr. Allison şi-a dedicat ultimi zece ani studiului sistemelor BCI alături de Jon Wolpaw (SUA) şi Jaime Pineda (SUA) iar de curind s-a alăturat laboratorului condus de Gert Pfurtscheller (Austria).

Alinoz: Am dori să ştim mai multe despre omul de ştiinţă Allison, puteţi să ne spuneţi cîteva cuvinte despre dumneavoastră?
BA: M-am născut în sudul Californiei şi am locuit acolo pentru cea mai mare parte a vieţii mele, în sau aproape de San Diego. Un colţ de lume numai bun de locuit, cu oameni prietenoşi, plaje superbe şi multă mîncare mexican ieftină şi bună. Am obţinut o diplomă şi un doctorat în psihologie de la Universitatea din San Diego (nr: una dintre cele mai bine văzute universităţi în domeniul neuroştiinţei şi ştiinţelor cognitive).

Alinoz: Cum de un om de ştiinţă a ales calea inversă, dinspre US spre Europa?
BA: Am venit atît din motive profesionale cît şi personale.
În ultima perioadă, Uniunea Europeana investeşte mai mulţi bani în ştiinţă şi cercetare decît Statele Unite. Uite aşa s-a întimplat: am primit o ofertă foarte bună pentru a lucra împreună cu un foarte bun prieten, Dr. Bernhard Graimann. În acel moment lucram la The Scripps Research Institute în San Diego, dar nu am putut rezista tentaţiei de a lua pulsul bătrînului continent.

Citeste intregul subiect »