Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice.
Cu ajutorul nanotuburilor de carbon ea poate deveni insă realitate.

Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice şi chiar este, ea fiind popularizată de către celebrul scriitor Arthur C Clarke. În viziunea acestuia, un cablu ar atârna pur şi simplu din cer şi pe el ar circula un lift, transportând turişti spaţiali sau astronauţi către hoteluri aflate pe o orbită geostaţionară. Pe aceste orbite, folosite de sateliţii moderni, obiectele rămân la aceeaşi înălţime faţă de Pământ, orbitând efectiv în jurul Pământului precum Lună.

Desigur, nu există pe cer nici un punct de care acest cablu spaţial ar putea fi atârnat, aşa că Arthur C Clarke a propus ca acest cablu să fie extins dincolo de orbita spaţială, unde greutatea liftului şi a cablului ar putea fi contrabalansată de o altă greutate. Fizicienii au şi calculat detaliile tehnice şi au ajuns la concluzia că acest cablu cosmic, pe care se deplasează liftul spaţial, ar trebui să se extindă peste 30000 de kilometri de la orbita geostaţionară către Pământ şi peste 60000 de kilometri de partea cealaltă, către spaţiu. Astfel, ne-am putea imagina situaţia ca un cablu uriaş aflat pe orbita geostaţionară, cu un capăt ce atinge suprafaţa pământului iar altul mătură spaţiul cosmic. Pe acest cablu s-ar deplasa liftul cosmic.

Tehnic însă, datorită lungimii sale uriaşe, un astfel de cablu are o problemă majoră: ar putea ceda sub propria greutate! Nu e greu de văzut, dacă cântărim un simplu lanţ metalic foarte puternic; acesta are cu uşurinţă câteva kilograme pe metru, ceea ce ar duce la o greutate totală de aproape un milion de tone! Nu ajută nici să punem mai multe lanţuri unul lângă altul, căci atunci greutatea totală creşte cu acelaşi factor… Citeste intregul subiect »

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor.

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor. Împrăştiate pe câmpuri, în case sau în magazine, ca nişte adevărate picături de rouă, noua reţea de senzori este suficient de ieftină şi efectivă pentru a construi un model al reţelelor viitorului de protecţie a clădirilor rezidenţiale sau a graniţelor statelor.

Un lucru este sigur: tehnologia senzorilor portabili suferă astăzi o revoluţie tăcută dar accelerată. Dacă numai acum câţiva ani apăreau primele sisteme GPS, astăzi acestea pot fi deja cumpărate separat în senzori de mai puţin de un centimetru în dimensiune. Un alt exemplu sunt senzorii de identificare RFID, care au apărut tot acum câţiva ani şi care au ajuns aşa de comuni şi au evoluat aşa de repede, încât societatea îi vede deja că pe o posibilă ameninţare. Ar mai putea fi amintite centurile de monitorizare a bătăilor inimii (populare printre iubitorii de sport), accelerometrele în miniatură (pe baza cărora se poate monitoriza mişcarea) sau senzorii de detecţie a presiunii din cauciucuri, care vor fi obligatorii în Uniunea Europeană în câţiva ani.

Toţi aceşti senzori beneficiază de câteva progrese tehnologice ale ultimilor ani, cum ar fi tehnologia de comunicaţie fără fir, tehnologia de consum redus de putere şi cea de producere în masă, care conduce la un preţ redus. Citeste intregul subiect »

Un interviu cu Dr. Allison despre interfeţe creier – computer,
neuro-ştiiţă şi topicurie fiebinti din domeniu: Poate fi creierul uman citit sau reprodus de un computer?

Dr. Brendan Allison, a obţinut un titlul de doctor la University of California, San Diego şi este unul dintre cei mai proeminenţi tineri cercetători în domeniul sistemelor BCI. Dr. Allison şi-a dedicat ultimi zece ani studiului sistemelor BCI alături de Jon Wolpaw (SUA) şi Jaime Pineda (SUA) iar de curind s-a alăturat laboratorului condus de Gert Pfurtscheller (Austria).

Alinoz: Am dori să ştim mai multe despre omul de ştiinţă Allison, puteţi să ne spuneţi cîteva cuvinte despre dumneavoastră?
BA: M-am născut în sudul Californiei şi am locuit acolo pentru cea mai mare parte a vieţii mele, în sau aproape de San Diego. Un colţ de lume numai bun de locuit, cu oameni prietenoşi, plaje superbe şi multă mîncare mexican ieftină şi bună. Am obţinut o diplomă şi un doctorat în psihologie de la Universitatea din San Diego (nr: una dintre cele mai bine văzute universităţi în domeniul neuroştiinţei şi ştiinţelor cognitive).

Alinoz: Cum de un om de ştiinţă a ales calea inversă, dinspre US spre Europa?
BA: Am venit atît din motive profesionale cît şi personale.
În ultima perioadă, Uniunea Europeana investeşte mai mulţi bani în ştiinţă şi cercetare decît Statele Unite. Uite aşa s-a întimplat: am primit o ofertă foarte bună pentru a lucra împreună cu un foarte bun prieten, Dr. Bernhard Graimann. În acel moment lucram la The Scripps Research Institute în San Diego, dar nu am putut rezista tentaţiei de a lua pulsul bătrînului continent.

Citeste intregul subiect »

Prima benzinarie electrica alimentata numai cu energie solara a fost instalata la Chicago. Desi nepoluante, aceste benzinarii pot însa contribui la creşterea preţului energiei electrice.

Automobilele electrice sunt fara doar si poate viitorul. Nu atât ca ar fi mai eficiente, sau mai ieftine (deoarece înca nu sunt…), ci pentru ca peste câteva zeci de ani se vor termina rezervele de petrol.
Si atunci ramâne doar sa punem niste baterii în masina, sa le încarcam din când în când, si sa dam drumul la masina!

Tendinta aceasta este foarte evidenta astazi, când automobilele hibride (pe benzina si pe baterii electrice) devin din ce în ce mai populare.
Mai mult, si masinile propulsate în totalitate de baterii electrice încep sa devina comerciale, cum ar fi succesul recent al automobilelor electrice de la Teslamotors. Si, pe lânga acestea, au aparut si benzinariile electrice. Bagi cablul în priza si mai mergi câtiva zeci de kilometri…

Desigur însa, energia electrica ce este disponibila la aceste benzinarii trebuie sa provina de undeva. În benzinariile electrice care au fost deja construite în America, ea provine de la un generator electric alimentat în final tot cu… petrol. Nu putem spune ca am rezolvat mare lucru… Citeste intregul subiect »

Creierul nostru emite niste unde care pot fi transformate in note muzicale si de aici gratie priceperii unui compozitor talentat, in melodii.

Muzica propriului nostru creier ne poate vindeca de stres, de insomnie si chiar poate sa ne imbunatateasca performanta la locul de munca sau puterea de concentrare.Creierul nostru emite niste unde care pot fi transformate in note muzicale si de aici gratie priceperii unui compozitor talentat, in melodii. Atunci cand sunt ascultate, ele ne pot induce o stare de relaxare sau de energizare.Cel putin asa sustin cercetatorii americani de la Dept of Homeland Security’s Science & Technology Directorate (S&T).

Fiecare melodie are o durata de 2 pana la 6 minute si este interpretata la un singur instrument, de obicei la pian. Cantecul de relaxare suna mai degraba ca o sonata de Chopin, in timp ce melodia de avertizare ca si cum ar fi fost compusa de Mozart.Dupa ce undele emise de creier sunt transformate in melodii fiecare persoana are un program de ascultare personalizat in functie de mediul de lucru si de necesitati.
Compozitiile muzicale create de expertii de la compania Human Bionics LLC din VA sunt testate in programul de evaluare a agentilor federali, a politistilor si a pompierilor. O parte din acest program deriva dintr-o tehnologie brevetata la Universitatea din Moscova, Rusia, si care presupune folosirea undelor creierului ca mecanism de raspuns pentru corectarea anumitor stari psihologice.

Mai multe amanunte despre terapia care se bazeaza pe undele emise de creierul unei persoane si pe ascultarea compozitiilor muzicale create ulterior pe baza acestora sunt disponibile aici.

Sursa: http://www.stiinta.info/

Antares este primul aparat de zbor cu personal la bord, alimentat exclusiv cu hidrogen (H2). Alimentarea pe bază de hidrogen este posibilă datorită sistemului de pile de combustie amplasat în rezervoarele de sub aripi. Material primit de la Alina Chicos

Oricine se aşteaptă să audă huruitul motorului la decolarea unui motoplanor “Antares DLR-H2″ va avea o mare surprinză: aparatul de zbor se înalţă aproape fără zgomot de la sol. Şi mai mult, nici nu se simte miros de combustibil. Antares este primul aparat de zbor cu personal la bord, alimentat exclusiv cu hidrogen (H2). Alimentarea pe bază de hidrogen este posibilă datorită sistemului de pile de combustie amplasat în rezervoarele de sub aripi. Tot aici se generează electricitatea pentru dispozitivele electronice de la bord şi pentru motorul electric.
În centrul sistemului se află un ansamblu membrană-electrod, prescurtat MEA, proiectat de Divizia de Dezvoltare a Pilelor de Combustie BASF.
În MEA, energia chimică generată de reacţia dintre oxigen şi hidrogen este transformată direct în electricitate şi căldură.

Antares DLR-H2 a fost construit de Centrul Aerospaţial German (DLR) şi compania Lange Aviation pentru a testa potenţialul pilei de combustie în cazul aplicaţiilor aeronautice.

“BASF ia parte la acest program pilot pentru a promova o tehnologie inovatoare în sectorul energiei, care se va dezvolta foarte mult în viitorul apropiat, şi nu doar la bordul unui aparat de zbor”, precizează Dr. Carsten Henschel de la BASF. Citeste intregul subiect »

Sună puţin ca în filmele SF, însă este oare posibil să purtăm haine ce ne monitorizează continuu sănătatea?

Sună puţin ca în filmele SF, însă este oare posibil să purtăm haine ce ne monitorizează continuu sănătatea şi ne anunţă la fiecare problemă potenţială? Astfel de idei circulă de mulţi zeci de ani, nu numai în domeniul scriitorilor SF, dar şi în laboratoarele moderne de cercetare, acolo unde mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că astfel de haine inteligente pot fi făcute chiar azi.

Dar pentru a construi aceste haine inteligente, avem nevoie de textile inteligente, altfel care ar fi câştigul? Desigur, am putea purta prin buzunare sau prinşi de interiorul hainelor diverşi senzori, care pot detecta automat tensiunea arterială sau nivelul de glucoză din sânge (important pentru bolnavii diabetici), însă ar mai putea fi numite aceste haine inteligente?

În imaginaţia vizionarilor, o haină inteligenta ar trebui să fie, în prima instanţă, ceea ce îi spune şi numele, adică o haină. Ceea ce ar face-o deosebită însă, ar fi materialele textile din care este făcută, care ar avea capacităţi electronice adiţionale. Astfel, aceste textile ar putea conduce curentul sau lumina, creând adevărate circuite electronice. Mai mult însă, ele ar putea funcţiona şi ca senzori, fiind astfel capabile de a măsura diverşii parametri fiziologici ai corpului uman, stocând această informaţie şi avertizând purtătorul de îndată ce primele semne ale unei boli apar.

Iată că, recent, un grup de cercetători americani şi chinezi au anunţat producerea unor astfel de textile, capabile de a conduce curent electric şi de a detecta semnale fiziologice în acelaşi timp. Astfel, cercetătorii au realizat fibre textile de bumbac pe care le-au acoperit cu un strat subţire de nanotuburi de carbon. Bumbacul a devenit astfel nu numai conductor, dar şi capabil de a detecta sângele pierdut de soldaţii răniţi. Citeste intregul subiect »

Nu puteţi simţi, însă lumina exercită şi o forţă asupra obiectelor din jur. Recent, această forţă a fost recoltată direct printr-un sistem mecanic rezonant.

Forţa luminii este minimală. De exemplu, radiaţia solară apasa pe suprafaţa Pământului cu forţa echivalentă cu o jumătate de miligram pe fiecare metru pătrat. Pentru obiecte macroscopice forţa este în mod normal mică, dar pentru obiectele microscopice, ea poate deveni relevantă.

Astăzi, de exemplu, fizicienii folosesc pe scară largă ceea ce pot fi numite “pensete optice” (”optical tweezers”). Aici, molecule individuale pot fi ţinute pe loc, sau mutate de la un loc la altul, prin intermediul unor laseri care concentrează lumina într-un punct.

La celălalt capăt, avem presiunea radiaţiei solare care acţionează asupra cometei, creeând o parte din celebra să coadă. Să nu ne lăsăm înşelaţi însă, şi acest proces este unul microscopic, căci lumina solară este în stare să exercite o presiune relevanţă numai pentru particulele foarte mici de praf de pe cometă.

Dacă însă vrem să folosim pe scară industrială forţa luminii, ar trebui să construim sisteme care să reacţioneze mecanic la această forţă. Iată că un astfel de succes este raportat de un grup de cercetători de la Universitatea Yale, condus de Hong Tang. Rezultatele au fost publicate in prestigioasa revistă Nature. Citeste intregul subiect »

Acizii omega 3, substanţe conţinute de uleiul de peşte, combat tumorile şi interacţionează cu medicamentele chimioterapice potenţându-le efectele pozitive şi reducându-le pe cele negative.

Acidul docosahexaenoic (DHA) este un acid gras polinesaturat de tip omega 3, care există în mod natural în organismul uman, cu precădere în cortexul cerebral, în membranele centrelor de comunicaţie sinaptice, în fotoreceptorii retinei şi mitocondrii. DHA este unul dintre principalii acizi din uleiul de peşte şi poate fi întâlnit şi în unele uleiuri vegetale.
Rolul său în reducerea dimensiunii tumorilor, potenţarea efectelor pozitive şi limitarea efectelor negative ale unor chimioterapice precum Cisplatin a fost evidenţiat.

Profesorul A.M. El- Mowafi a realizat împreună cu o echipă de cercetători din cadrul Universităţii Mansoura din Egipt un studiu referior la efectele DHA asupra tumorilor şi interacţiunile dintre acesta şi binecunoscutul antineoplazic citostatic. Experimentele realizate pe şobolani conferă argumente asupra beneficiilor pentru sănătate asociate frecvent acizilor omega 3. Rezultatele arată că DHA poate oblitera nefrotoxicitatea letală indusă de Cisplatin şi leziunile de la nivel renal, precum şi că poate avea, singur, efecte chemopreventive.

“Deşi DHA a fost adesea considerat ca având efecte protectoare faţă de afecţiunile cardiovasculare, neurologice şi neoplazice, există puţine studii asupra interacţiunii cu medicamentele chimioterapice existente”, afirmă medicul egiptean.
Cercetătorii au evienţiat că DHA reduce, la nivel molecular, leucocitoza, inflamaţia sistemică şi stresul oxidativ, procese asociate creşterii tumorale.
El-Mowafi subliniază necesitatea cercetărilor ulterioare asupra acizilor omega 3 şi menţionează importanţa studiului referitor la managementul tumorilor combinând DHA cu Cisplatin sau alte chimioterapice.

Sursa: http://www.stiinta.info/

Un studiu recent publicat de Jurnalul Medical Britanic evidenţiază că riscul apariţiei cancerului de esofag poate fi crescut în cazul ingestiei de ceai foarte fierbinte, având o temperatură de peste 70 grade Celsius.

Un studiu recent publicat de Jurnalul Medical Britanic evidenţiază că riscul apariţiei cancerului de esofag poate fi crescut în cazul ingestiei de ceai foarte fierbinte, având o temperatură de peste 70 grade Celsius.

Esofagul este un conduct musculo- membranos ce asigură pasajul alimentelor din faringe în stomac şi care îndeplineşte roluri în deglutiţie, fonaţie, respiraţie, apărare, precum şi funcţie echipresivă şi gustativă. Tumorile maligne de esofag determină o rată anuală a mortalităţii de 500.000 de persoane în întreaga lume; carcinomul scuamocelular de esofag fiind tipul cu cea mai mare prevalenţă. În Europa şi America se datorează în principal consumului de tutun şi alcool şi este mai frecvent la sexul masculin, însă consumul de băuturi fierbinţi este, de asemenea incriminat. De aceea, se recomandă ingestia ceaiului după aproximativ 4 minute de la preparare.

Studiul a fost realizat în nordul Iranului, în provincia Golestan.
Această regiune prezintă una dintre cele mai ridicate rate din lume a carcinomului scuamocelular de esofag însă consumul de alcool şi tutun este scăzut iar femeile sunt mai predispuse la acest diagnostic decât bărbaţii. Consumul de ceai este larg răspândit , de aceea cercetătorii au investigat o posibilă conexiune între obiceiurile legate de ingestia ceaiului şi riscul de cancer. Astfel, au fost incluşi în studiu 300 de subiecţi diagnosticaţi cu tumoră malignă de esofag şi 571 persoane sănătoase. Aproape toţi subiecţii consumau zilnic ceai negru într-o cantitate medie de 1 l/zi. Citeste intregul subiect »