Cercetătorii americani au fost capabili să identifice, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect.

Memoria de lucru (cunoscută şi sub numele de memorie pe termen scurt) reprezintă capacitatea noastră de a păstra pentru un scurt timp o cantitate mică de informaţii activă în mintea noastră. Acest lucru este util pentru a stoca informaţii de scurtă durată, cum ar fi un număr de telefon sau lista de cumpărături. Aici vom păstra informaţiile doar un timp suficient de lung pentru a efectua un apel telefonic sau a face cumpărăturile, apoi le vom uita pentru totdeauna.

Oamenii aleg voluntar informaţiile pe care le păstrează în memoria pe termen scurt. Acum, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, cercetătorii pot vedea ce informaţii sunt stocate în creier, folosind imaginile înregistrate de aparatele cu rezonanţă magnetică. Aceste imagini ne arată în prima instanţă zonele din creier care au un consum mai mare de sânge, şi care sunt o reprezentare fidelă a regiunilor folosite intens la procesarea şi stocarea informaţiilor.

Psihologii de la Universitatea din Oregon şi de la Universitatea din California, San Diego, au raportat recent noi rezultate în revista Psychological Science, care vin să lămurească unele aspecte ale memoriei de scurtă durată. Astfel, prin analiza imaginilor de rezonanţă magnetică, ei au fost capabili să identifice orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect. Citeste intregul subiect »

Cei ce petrec ore fără șir în fata jocurilor video au aceleaşi caracteristici de personalitate ca şi cei ce suferă de sindromul Asperger, ne anunţă un nou studiu.

Noua cercetare a fost efectuată în Anglia, şi publicată în revista Societăţii Engleze de Psihologie, ne anunță portalul abc.net.au
Ea alimentează astfel grijile părinţilor ce au copii care petrec mult timp în fata jocurile video. In plus, rezultatele sugerează şi că jocurile video înstrăinează deja un grup deja afectat psihologic (cei suferind de sindromul Asperger) şi sporesc problemele de sănătate mintale şi depresie nervoasă ale acestora.

În studiu, Dr John Charlton de la Universitatea din Bolton şi colegii săi au examinat aproape 400 de jucători, cei mai mulţi dintre ei fiind băieţi.
De menționat că nu a studiat în mod special pacienţii de Asperger, ci un grup aleatoriu de persoane împătimiţi de jocuri video.

Cercetătorii au descoperit însă o corelaţie între timpul petrecut în fata jocurilor, şi simptomele sindromului Asperger. Astfel, cu cât o persoană petrecea mai mult timp în faţa jocurilor video, cu atât avea mai mult caracteristicile specifice asociate cu sindromul Asperger: comportament nevrotic, introversiune, sau lipsa parțială a unui caracter agreabil. Citeste intregul subiect »

Un englez in varsta de 61 de ani s-a autohipnotizat si a suferit o interventie chirurgicala care a durat 80 de minute fara nici un fel de anestezie.

Pacientul a declarat ca in timpul operatiei a fost perfect constient de ceea ce se petrecea in jurul sau dar nu a simtit deloc durerea.
Interventia a decurs surprinzator de bine, atat pacientul cat si echipa de medici declarandu-se incantati de alegerea facuta.
Alex Lenkei, din West Sussex, Anglia sufera de artrita si medicii au hotarat sa ii indeparteze un os de la incheietura mainii pentru a imbunatati mobilitatea articulatiei. Barbatul, care practica hipnoza de la varsta de 16 ani si este atestat profesional in domeniu, s-a autohipnotizat in aproximativ 30 de secunde si a fost supus intregii interventii chirurgicale fara anestezie locala sau generala, spune BBC News.

Pentru indepartarea osului, chirurgul David Llewellyn Clark l-a zdrobit propriu-zis si apoi a indepartat pe rand fragmentele. Desi pacientul a fost constient de ceea ce se intampla in jurul sau si a putut auzi inclusiv zgomotul produs prin zdrobirea osului, el spune ca nu a simtit durere in nici un moment, ci doar o relaxare profunda.
Pe toata durata interventiei, un anestezist a fost pregatit sa intervina in orice moment, insa nu a fost necesar. Medicul anestezist Richard Venn crede ca pacientul a reusit, intr-un fel sau altul, sa isi faca organismul sa elibereze substante care au anihilat durerea. El a explicat, de asemenea, ca ritmul cardiac si respirator si tensiunea arteriala au fost constante pe tot parcursul operatiei, ceea ce confirma faptul ca pacientul nu a simtit nici o durere.

Medicii s-au aratat incantati inca de la inceput de ideea hipnozei si au avut incredere in abilitatile pacientului, declarand operatia un real succes.

Sursa: http://www.stiinta.info/

Noi rezultate par din nou să infirme posibila noastră voinţă proprie.
În unele cazuri, decizia a fost de fapt luată cu câteva secunde înaintea momentului când noi suntem conştienţi de ea.

Desigur, întrebarea din titlu poate părea fără sens. La urma urmei deciziile se fac în creier, deci putem spune că oricând avem voinţă proprie. Cu toate acestea, problema este mai subtilă, aşa cum este prezentat foarte frumos de filozoful Daniel C. Dennett: Avem un colţişor din creier unde se manifestă conştiinţa şi de acolo pleacă decizia? Sau deciziile se iau înainte în diverse părţi din creier, iar ceea ne numim noi conştiinţa îşi asuma (pe furate) luarea deciziilor? În primul caz am spune că avem voinţă proprie, în al doilea că nu avem.

Discuţia de mai sus a fost deschisă acum mai mult de 20 ani în urmă, de către Benjamin Libet. Acesta a raţionat că, dacă cea de-a doua variantă este corectă (nu avem de fapt voinţă proprie), atunci am putea măsura când se ia de fapt decizia din creier, iar acest moment ar trebui să preceadă momentul când subiectul crede că a luat decizia… Cu ajutorul electroencefalogramei, Libet a măsurat că momentul când se ia efectiv decizia în creier precede cu o fracţiune de secundă (câteva sute de milisecunde) momentul când subiectul crede că ia decizia.
Adică nu avem voinţă proprie. Citeste intregul subiect »

La o adâncime de 2.8 km, la o temperatură de 60 de grade Celsius, în un mediu fără oxigen, fără lumină solară, exista un ecosistem întreg format … din o singură specie!

O echipă internaţională de biologi a descoperit în Africa de Sud la o adâncime de 2.8 km, la o temperatură de 60 de grade Celsius, în un mediu fără oxigen, fără lumină solară, un ecosistem întreg format din o singură specie! Este vorba de specie de bacterie care reuşeşte să traiască complet izolată de orice alte specii şi care extrage carbonul, azonul, suflul şi alte elemente necesare propriei dezvoltări direct din materiale anorganice din natură. Cercetătorii au analizat în detaliu genomul speciei şi au constatat că este într-adevăr foarte versatilă şi adaptabilă. Rezultatul este foarte important pentru căutarea vieţii extraterestre, căci acum există un exemplu concret cum viaţa poate exista în condiţii extreme, fără oxigen sau lumină, doar cu substanţe anorganice.
Mai mult, este dovadă că specii pot exista şi în singurătate, luând totul din natură, neavând nevoie de a exista în un ecosistem. Rezultatul va fi publicat în ediţia de mâine, 10 octombrie 2008, a prestigioasei reviste Science.

De ce acest nume?

Această specie minune poartă numele de Desulforudis audaxviator.
La prima părere, ar fi încă unul din acele nume ciudate din latină care nu ne spun nimic. Ei bine, în cazul acesta, numele ne spune ce este mai important despre această bacterie. “Desulf” înseamnă chiar “de sulf”, pentru că bacteria îşi creează energia necesară vieţii transformând moleculele anorganice conţinând sulf care sunt create în sol ca urmare a dezintegrării radiactive a uraniului (în general, energia interiorului Pământului este dată de dezintegrări radioactive ale diferitelor elemente chimice radioactive, de aceea de exemplu lava este lichidă şi fierbinte). “Rudis” vine tot din latină şi înseamnă “beţigaş”, datorita formei alungite, de flagel, pe care o care bacteria, ceea ce îi permite să se strecoare în cele mai mici unghiuri din roci în căutarea hranei, adică a acelor substanţe anorganice pe care să le incorporeze direct în organismul său. Dar ce înseamnă “audaxviator”? Ei bine, tot din latină vine şi înseamnă “temerar călător”, pentru că într-adevăr, este cea mai curajoasă vietate cunoscută până acum de umanitate. Nu este lucru chiar uşor să trăieşti izolat de orice altă specie de viaţă, fără oxigen, la temperaturi înalte, fără lumina solară, la câţiva kilometri sub Pământ şi să îţi iei energia şi hrana direct din substanţe anorganice.
Dacă cumva vă gândiţi să admiraţi pe cercetătorii americani pentru vastele lor cunoştinţe de latină, trebuie să ştiţi că aceştia s-au inspirat chiar din faimoasa carte a lui Jules Verne, “Călătorie spre centrul Pământului”, unde există o frază care spune astfel: “descende, audax viator, et terrestre centrum attinges” (coboară, temerar călător, şi ajungi la centrul Pământului).

Sursa: http://www.stiinta.info/