Constantin Brancusi – brancusi.1dez.com
19 februarie 1876 – 16 martie 1957

Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual.

In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti.
Brancusi e, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator.

Figura centrala in miscarea artistica moderna, Constantin Brancusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi.

Studiile referitoare la opera lui impartasesc, fara exceptie, o concluzie formulata în termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea.

Orasul Targu Jiu gazduieste cele mai mari realizari ale sale :
Coloana Infinitului, Poarta sarutului , Masa tacerii .

O singură genă poate produce mai multe proteine apropiate ca formă. Comonalitatea acestui fenomen îi ia însă prin surprindere chiar şi pe cercetători.

Biologia moleculară ne-a scos la iveală imensa complexitate a fenomenelor ce au loc în interiorul celulelor. Impactul a fost, în prima instanţă, creşterea în popularitate a teoriei designului inteligent. Aceasta spune că corpul uman este atât de complex incât el nu poate fi un rezultat al întâmplării, ci unul care a fost “construit” de către Divinitate.
Dacă insă această complexitate creşte şi mai mult, nu ne putem oare întreba dacă nu se putea şi mai uşor?

Un exemplu al complexităţii mecanismelor din interiorul celulei este procesul de traducere (translaţie) al informaţiei genetice in proteine.
În mod normal, o genă produce o singură proteină. Cu toate acestea, este deja cunoscut că o singură genă poate creea mai multe forme apropiate ale unei proteine. Aceasta este posibil, deoarece informaţia unei gene nu este scrisă în mod continuu în ADN, de la un capăt la ei la celălalt.
În schimb, informaţia este scrisă în anumite părţi ale genei (numite exoni) intercalate apoi cu părţi ce nu conţin informaţie.

Practic, este ca şi cum am scrie pe o banda de casetă muzica pe bucăţele, intercalate cu părţi de zgomot aleatoriu. Un casetofon care ar citi o astfel de bandă ar trebui să ştie unde se afla părţile fără muzică şi să evite să le citească, în aşa fel încât noi să auzim numai ritmul minunat al muzicii. În acelaşi mod, mecanismul molecular are rolul de a pune împreună, în prima instanţă, numai părţile relevante ale genei, deci numai exonii. Apoi aceste părţi relevante sunt folosite de către ribozomi, fabrica de proteine a celulei. Citeste intregul subiect »

Recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale(”neuroscience”) şi suflet Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?

După părerea autorilor editorialului, M.Farah şi N.Murphy, sufletul pe care îl au în vedere oamenii de ştiinţă este cel mai bine descris de Gilbert Ryle în cartea sa “Concept of mind” apărută în 1949. Aici, Ryle vorbeşte de suflet ca de o “fantomă” ascunsă în maşinăria creierului (”the ghost în the machine”). Întrebarea este, exista o astfel de “fantomă” ascunsă în creier? Este ea de natura imaterială? Cu alte cuvinte, avem noi suflet de o altă natură decât cea a materiei, care utilizează doar creierul care pe o maşină?

Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui. Citeste intregul subiect »

Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice.
Cu ajutorul nanotuburilor de carbon ea poate deveni insă realitate.

Ideea unui lift spaţial pare ruptă din povestirile ştiinţifico-fantastice şi chiar este, ea fiind popularizată de către celebrul scriitor Arthur C Clarke. În viziunea acestuia, un cablu ar atârna pur şi simplu din cer şi pe el ar circula un lift, transportând turişti spaţiali sau astronauţi către hoteluri aflate pe o orbită geostaţionară. Pe aceste orbite, folosite de sateliţii moderni, obiectele rămân la aceeaşi înălţime faţă de Pământ, orbitând efectiv în jurul Pământului precum Lună.

Desigur, nu există pe cer nici un punct de care acest cablu spaţial ar putea fi atârnat, aşa că Arthur C Clarke a propus ca acest cablu să fie extins dincolo de orbita spaţială, unde greutatea liftului şi a cablului ar putea fi contrabalansată de o altă greutate. Fizicienii au şi calculat detaliile tehnice şi au ajuns la concluzia că acest cablu cosmic, pe care se deplasează liftul spaţial, ar trebui să se extindă peste 30000 de kilometri de la orbita geostaţionară către Pământ şi peste 60000 de kilometri de partea cealaltă, către spaţiu. Astfel, ne-am putea imagina situaţia ca un cablu uriaş aflat pe orbita geostaţionară, cu un capăt ce atinge suprafaţa pământului iar altul mătură spaţiul cosmic. Pe acest cablu s-ar deplasa liftul cosmic.

Tehnic însă, datorită lungimii sale uriaşe, un astfel de cablu are o problemă majoră: ar putea ceda sub propria greutate! Nu e greu de văzut, dacă cântărim un simplu lanţ metalic foarte puternic; acesta are cu uşurinţă câteva kilograme pe metru, ceea ce ar duce la o greutate totală de aproape un milion de tone! Nu ajută nici să punem mai multe lanţuri unul lângă altul, căci atunci greutatea totală creşte cu acelaşi factor… Citeste intregul subiect »

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor.

O realizare tehnică remarcabilă a cercetătorilor israelieni face posibilă construcţia unor reţele de senzori în miniatură pentru detectarea intruşilor. Împrăştiate pe câmpuri, în case sau în magazine, ca nişte adevărate picături de rouă, noua reţea de senzori este suficient de ieftină şi efectivă pentru a construi un model al reţelelor viitorului de protecţie a clădirilor rezidenţiale sau a graniţelor statelor.

Un lucru este sigur: tehnologia senzorilor portabili suferă astăzi o revoluţie tăcută dar accelerată. Dacă numai acum câţiva ani apăreau primele sisteme GPS, astăzi acestea pot fi deja cumpărate separat în senzori de mai puţin de un centimetru în dimensiune. Un alt exemplu sunt senzorii de identificare RFID, care au apărut tot acum câţiva ani şi care au ajuns aşa de comuni şi au evoluat aşa de repede, încât societatea îi vede deja că pe o posibilă ameninţare. Ar mai putea fi amintite centurile de monitorizare a bătăilor inimii (populare printre iubitorii de sport), accelerometrele în miniatură (pe baza cărora se poate monitoriza mişcarea) sau senzorii de detecţie a presiunii din cauciucuri, care vor fi obligatorii în Uniunea Europeană în câţiva ani.

Toţi aceşti senzori beneficiază de câteva progrese tehnologice ale ultimilor ani, cum ar fi tehnologia de comunicaţie fără fir, tehnologia de consum redus de putere şi cea de producere în masă, care conduce la un preţ redus. Citeste intregul subiect »

Un interviu cu Dr. Allison despre interfeţe creier – computer,
neuro-ştiiţă şi topicurie fiebinti din domeniu: Poate fi creierul uman citit sau reprodus de un computer?

Dr. Brendan Allison, a obţinut un titlul de doctor la University of California, San Diego şi este unul dintre cei mai proeminenţi tineri cercetători în domeniul sistemelor BCI. Dr. Allison şi-a dedicat ultimi zece ani studiului sistemelor BCI alături de Jon Wolpaw (SUA) şi Jaime Pineda (SUA) iar de curind s-a alăturat laboratorului condus de Gert Pfurtscheller (Austria).

Alinoz: Am dori să ştim mai multe despre omul de ştiinţă Allison, puteţi să ne spuneţi cîteva cuvinte despre dumneavoastră?
BA: M-am născut în sudul Californiei şi am locuit acolo pentru cea mai mare parte a vieţii mele, în sau aproape de San Diego. Un colţ de lume numai bun de locuit, cu oameni prietenoşi, plaje superbe şi multă mîncare mexican ieftină şi bună. Am obţinut o diplomă şi un doctorat în psihologie de la Universitatea din San Diego (nr: una dintre cele mai bine văzute universităţi în domeniul neuroştiinţei şi ştiinţelor cognitive).

Alinoz: Cum de un om de ştiinţă a ales calea inversă, dinspre US spre Europa?
BA: Am venit atît din motive profesionale cît şi personale.
În ultima perioadă, Uniunea Europeana investeşte mai mulţi bani în ştiinţă şi cercetare decît Statele Unite. Uite aşa s-a întimplat: am primit o ofertă foarte bună pentru a lucra împreună cu un foarte bun prieten, Dr. Bernhard Graimann. În acel moment lucram la The Scripps Research Institute în San Diego, dar nu am putut rezista tentaţiei de a lua pulsul bătrînului continent.

Citeste intregul subiect »

Prima benzinarie electrica alimentata numai cu energie solara a fost instalata la Chicago. Desi nepoluante, aceste benzinarii pot însa contribui la creşterea preţului energiei electrice.

Automobilele electrice sunt fara doar si poate viitorul. Nu atât ca ar fi mai eficiente, sau mai ieftine (deoarece înca nu sunt…), ci pentru ca peste câteva zeci de ani se vor termina rezervele de petrol.
Si atunci ramâne doar sa punem niste baterii în masina, sa le încarcam din când în când, si sa dam drumul la masina!

Tendinta aceasta este foarte evidenta astazi, când automobilele hibride (pe benzina si pe baterii electrice) devin din ce în ce mai populare.
Mai mult, si masinile propulsate în totalitate de baterii electrice încep sa devina comerciale, cum ar fi succesul recent al automobilelor electrice de la Teslamotors. Si, pe lânga acestea, au aparut si benzinariile electrice. Bagi cablul în priza si mai mergi câtiva zeci de kilometri…

Desigur însa, energia electrica ce este disponibila la aceste benzinarii trebuie sa provina de undeva. În benzinariile electrice care au fost deja construite în America, ea provine de la un generator electric alimentat în final tot cu… petrol. Nu putem spune ca am rezolvat mare lucru… Citeste intregul subiect »

Creierul nostru emite niste unde care pot fi transformate in note muzicale si de aici gratie priceperii unui compozitor talentat, in melodii.

Muzica propriului nostru creier ne poate vindeca de stres, de insomnie si chiar poate sa ne imbunatateasca performanta la locul de munca sau puterea de concentrare.Creierul nostru emite niste unde care pot fi transformate in note muzicale si de aici gratie priceperii unui compozitor talentat, in melodii. Atunci cand sunt ascultate, ele ne pot induce o stare de relaxare sau de energizare.Cel putin asa sustin cercetatorii americani de la Dept of Homeland Security’s Science & Technology Directorate (S&T).

Fiecare melodie are o durata de 2 pana la 6 minute si este interpretata la un singur instrument, de obicei la pian. Cantecul de relaxare suna mai degraba ca o sonata de Chopin, in timp ce melodia de avertizare ca si cum ar fi fost compusa de Mozart.Dupa ce undele emise de creier sunt transformate in melodii fiecare persoana are un program de ascultare personalizat in functie de mediul de lucru si de necesitati.
Compozitiile muzicale create de expertii de la compania Human Bionics LLC din VA sunt testate in programul de evaluare a agentilor federali, a politistilor si a pompierilor. O parte din acest program deriva dintr-o tehnologie brevetata la Universitatea din Moscova, Rusia, si care presupune folosirea undelor creierului ca mecanism de raspuns pentru corectarea anumitor stari psihologice.

Mai multe amanunte despre terapia care se bazeaza pe undele emise de creierul unei persoane si pe ascultarea compozitiilor muzicale create ulterior pe baza acestora sunt disponibile aici.

Sursa: http://www.stiinta.info/

Antares este primul aparat de zbor cu personal la bord, alimentat exclusiv cu hidrogen (H2). Alimentarea pe bază de hidrogen este posibilă datorită sistemului de pile de combustie amplasat în rezervoarele de sub aripi. Material primit de la Alina Chicos

Oricine se aşteaptă să audă huruitul motorului la decolarea unui motoplanor “Antares DLR-H2″ va avea o mare surprinză: aparatul de zbor se înalţă aproape fără zgomot de la sol. Şi mai mult, nici nu se simte miros de combustibil. Antares este primul aparat de zbor cu personal la bord, alimentat exclusiv cu hidrogen (H2). Alimentarea pe bază de hidrogen este posibilă datorită sistemului de pile de combustie amplasat în rezervoarele de sub aripi. Tot aici se generează electricitatea pentru dispozitivele electronice de la bord şi pentru motorul electric.
În centrul sistemului se află un ansamblu membrană-electrod, prescurtat MEA, proiectat de Divizia de Dezvoltare a Pilelor de Combustie BASF.
În MEA, energia chimică generată de reacţia dintre oxigen şi hidrogen este transformată direct în electricitate şi căldură.

Antares DLR-H2 a fost construit de Centrul Aerospaţial German (DLR) şi compania Lange Aviation pentru a testa potenţialul pilei de combustie în cazul aplicaţiilor aeronautice.

“BASF ia parte la acest program pilot pentru a promova o tehnologie inovatoare în sectorul energiei, care se va dezvolta foarte mult în viitorul apropiat, şi nu doar la bordul unui aparat de zbor”, precizează Dr. Carsten Henschel de la BASF. Citeste intregul subiect »

Sună puţin ca în filmele SF, însă este oare posibil să purtăm haine ce ne monitorizează continuu sănătatea?

Sună puţin ca în filmele SF, însă este oare posibil să purtăm haine ce ne monitorizează continuu sănătatea şi ne anunţă la fiecare problemă potenţială? Astfel de idei circulă de mulţi zeci de ani, nu numai în domeniul scriitorilor SF, dar şi în laboratoarele moderne de cercetare, acolo unde mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că astfel de haine inteligente pot fi făcute chiar azi.

Dar pentru a construi aceste haine inteligente, avem nevoie de textile inteligente, altfel care ar fi câştigul? Desigur, am putea purta prin buzunare sau prinşi de interiorul hainelor diverşi senzori, care pot detecta automat tensiunea arterială sau nivelul de glucoză din sânge (important pentru bolnavii diabetici), însă ar mai putea fi numite aceste haine inteligente?

În imaginaţia vizionarilor, o haină inteligenta ar trebui să fie, în prima instanţă, ceea ce îi spune şi numele, adică o haină. Ceea ce ar face-o deosebită însă, ar fi materialele textile din care este făcută, care ar avea capacităţi electronice adiţionale. Astfel, aceste textile ar putea conduce curentul sau lumina, creând adevărate circuite electronice. Mai mult însă, ele ar putea funcţiona şi ca senzori, fiind astfel capabile de a măsura diverşii parametri fiziologici ai corpului uman, stocând această informaţie şi avertizând purtătorul de îndată ce primele semne ale unei boli apar.

Iată că, recent, un grup de cercetători americani şi chinezi au anunţat producerea unor astfel de textile, capabile de a conduce curent electric şi de a detecta semnale fiziologice în acelaşi timp. Astfel, cercetătorii au realizat fibre textile de bumbac pe care le-au acoperit cu un strat subţire de nanotuburi de carbon. Bumbacul a devenit astfel nu numai conductor, dar şi capabil de a detecta sângele pierdut de soldaţii răniţi. Citeste intregul subiect »