Dezbaterile politice care au loc la televizor sunt folosite de marii corupti din Gorj pentru a-si promova “bunele intentii” care le au pentru noi, cetatenii . Incercarea continua de manipulare si un moderator slab sau influentat transforma totul intr-un “circ politic si paine pe datorie” .
Nu avem de ce sa ne facem griji in legatura cu criza economica si cu locurile de munca, oricum Gorjul este printre ultimele judete ca investitii si creare de locuri de munca ; deci daca nu au fost nici pana acum , mai rau poate fi ?
Mai bine mancam o shaorma, bem o bere, mergem la un spectacol sau ascultam o manea si continuam in aceeasi stare de euforie.

In 10 ani de zile si probabil vor mai trebui cel putin inca 10 ani, ca gorjenii sa isi puna intrebarea daca ne indreptam spre calea cea buna .
Continuam sa ne bucuram la orice spectacol oferit de “alesii” nostri, continuam sa slugarnicim pe unii si pe altii cu gandul ca ne va fi mai bine si la fiecare 4 ani de zile incercam sa ne amagim zicandu-ne ca poate de data asta va veni schimbarea .

Continuam sa ne jucam acelasi rol de marionete, creat de catre societate si papusari, in care bine indoctrinati, am ajuns sa credem ca singura noastra menire este sa fim obidienti si sa intoarcem si celalalt obraz .

Ce altceva suntem, decat niste marionete trase de sfori?
O, Soarta atotputernica, rogu-te, trage cu indulgenta sforile!
Fii induratoare cand ne faci sa dansam pe mica si mizerabila noastra scena!
Wilkie Collins

Suntem marionetele destinului. Spun ca “suntem marionete”, pentru ca nici macar nu incercam sa ne impotrivim lui, spunem doar ca “nu ne putem impotrivi destinului” ; nu facem nimic pentru a iesi din tipare.
Suntem prea lejeri si prea plini de noi.
Suntem mult prea preocupati de vietile altora, si o neglijam pe a noastra.
Suntem prea ocupati sa radem de defectele altora si nu ne uitam mai intai la propria noastra persoana.
Suntem prea plini de noi pentru a spune “multumesc” si spunem doar “mersi”.

Suntem prea prinsi in “tipare” pentru a rade necontrolat ; ne-am obisnuit sa afisam pe chipurile noastre doar un zambet comercial si gol.
Ne laudam ca am citit “bunele maniere”, insa eu cred ca acea carte este scrisa pentru cei ce nu simt.
Suntem prea ocupati sa acordam atentie unor persoane care nu merita atentia noastra, si ii neglijam pe cei ce o merita.
Suntem prea ocupati cu nimicuri si uitam sa le spunem celor dragi cat tinem la ei.

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…
Octavian Paler – Viața pe un peron